Jurnalul clasei (partea a II-a)

Jurnalul clasei (partea I)

Fragment din lucrarea care va fi publicata in Revista de Jurnalism

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

Master: Metode şi Tehnici de Cercetare în Ştiinţele Comunicării

Antropologia mass media, anul I, semestrul I

CONDRACHE GABRIELA

Primirea cadourilor de către învăţători şi profesori
în şcoala generală

                       Argument

Am ales ca temă a lucrării „Primirea cadourilor de către învăţători şi profesori în şcoala generală” din mai multe motive, toate personale.

Primul motiv reprezintă o provocare pentru mine. Sunt cadru didactic şi în cei şaptesprezece ani de activitate am fost martora directă a acestor „evenimente”, deci vorbesc în cunoştinţă de cauză. Cu voia sau fără voia mea m-am situat în centrul acţiunii. Din această perspectivă sunt în măsură să descriu riturile formalizate şi repetitive la care te supun colectivul pe care îl conduci, dar şi despre încărcătura socială şi emoţională a actorilor.

Al doilea motiv este legat de faptul că am predat în şcoala generală atât ca învăţătoare, cât şi ca profesor, deci pot să fac o ierarhizare clară a primirii cadourilor de către învăţătoare (la ciclul primar), dar şi de către profesor sau profesorul-diriginte (la ciclul gimnazial).

Privind, totuşi, mai îndeaproape lucrurile, am observat că ritualul primirii cadourilor este foarte vechi, acesta fiind ultimul motiv al alegerii temei pentru lucrare. Fac parte dintr-o familie, care de trei generaţii a lucrat numai în învăţământ: bunica şi mama au fost învăţătoare, mătuşa şi sora mea-profesori de arte plastice, unchiul şi verişoara-profesori de istorie, respectiv matematică, eu-învăţătoare şi profesor de limba engleză. Ori de câte ori ne întâlnim vorbim despre şcoală. Societatea contemporană nu a distrus vechile rituri, ci le-a readaptat. Nu există nici un motiv pentru ca unele concepte să se aplice unui tip de societate şi altuia nu, chiar dacă generaţiile de elevi au evoluat continuu. Noutatea este că grupul căruia te adresezi ca dascăl, respectiv clasa, a părăsit ierarhiile ,,încremenite,’’ pendulând între frenezia de a fi bine văzut, lăudat, apreciat, numai oferind un cadou.

 

Cadoul nu mai reprezintă contribuţia afectivă a elevului pentru învăţătoarea/diriginta lui cu o anumită ocazie (un mărţişor de 1 Martie, un buchet de ghiocei de 8 Martie), ci şansa de a ieşi în faţă oricum, de a-ţi etala posibilităţile materiale şi financiare, de a pune (uneori) în dificultate. De la buchetul de flori de odinioară s-a ajuns la parfumuri şi ceasuri de firmă, telefoane mobile de ultimă generaţie, brăţări, inele şi lănţişoare de aur, culminând cu imprimante de computer, cuptoare cu microunde sau chiar sume de bani. Toate aceste ,,cadouri’’ reprezintă contribuţii băneşti substanţiale ale părinţilor, pentru satisfacerea necesităţilor imediate sau de perspectivă ale cadrelor didactice.

Corpusul acestei lucrari a fost realizat pe baza utilizarii- in timp- a materialului din mediul scolar, prin observarea atenta a ceea ce se intampla in scoli, pe baza discutiilor avute cu cadrele didactice, precum si cu parintii elevilor.

După părerea mea, nu primirea cadourilor ar trebui să fie ţelul unui educator, ci forţa, priceperea şi tenacitatea de a dărui din prea-plinul cunoaşterii sale unor copii, care îi ascultă cu încredere discursul. „Cadoul” ar trebui să fie…un surâs ştirb…

 

Structura rituală a primirii cadourilor

Un rit poate fi înţeles ca „un sistem de structuri de acţiuni secvenţiale, de roluri teatralizate, de valori şi finalităţi, de mijloace reale şi simbolice, de comunicări printr-un sistem codificat”. (Rivičre, 2000, p.79). Orice structură rituală face loc paradoxului, ineditului sau chiar conflictului prilejuit de o supraîncărcare de roluri.

Primirea cadourilor de către învăţători şi profesori poate fi considerată un ritual, fiind un ansamblu de comportamente colective, având un suport corporal (verbal, gestual, postural), cu caracter repetitiv, cu o puternică încărcătură simbolică pentru actori, bazat pe o adeziune conform căreia poţi obţine un avantaj (o notă mai bună, o apreciere considerabilă, o toleranţă mai mare la escapadele copilăreşti), a cărui eficienţă nu ţine de o logică pur empirică.

 

1. Structura temporală a acţiunii

Structura temporală a acţiunii constă într-o decupare secvenţială a paşilor urmăriţi şi împărţirea lor în unităţi şi subunităţi.

Inainte de a trece la pasii efectivi, voi defini doi termeni care imi apartin si care apar frecvent in lucrare: „mama-savarina” si „invatatoarea- tampon”.

De ce „mama- savarina”? Conform DEX (1998, p.948), savarina este o prajitura fatoasa si fudula, cu multa frisca si cu un blat pufos amestecat cu sirop de zahar. Cu toate acestea, nu am putut niciodata sa mananc o savarina intreaga. Chiar daca reusam sa consum frisca, blatul imi lasa un gust mucilaginos, care-mi facea greata. Prin comparatie, „mama- savarina” pare initial frumoasa, desteapta si atenta, insa, la final, iti lasa un gust necomestibil; uneori ti se apleaca.

Am ales termenul „invatatoare- tampon” pentru cadrul didactic atasat managerului unei scoli, deoarece acesta are exact acelasi rol ca al discului masiv de otel anexat resortului puternic, „care primeste socurile dintre vehicule in timpul mersului si care mentine o anumita distanta intre vagoanele cuplate. (ibidem, p.1069) Prin urmare, „invatatoarea- tampon” isi apropie si isi departeaza „vagoanele” dupa bunul plac, sustinand–in principal- „locomotiva”.

A. Pentru oferirea unui cadou din partea elevilor clasei I pentru doamna învăţătoare, se vor efectua urmatorii paşi:

1. Pasul 1: Existenţa unei „mame-savarine” (n. „Mama-savarină” este o femeie trecută de 35 de ani, fără prea multă şcoală, cu o situaţie materială bună, care nu lucrează, ci îşi „educă” cei doi, trei copii. Nu are complexe, e dezinhibată, vorbeşte tare şi găseşte momentul propice pentru a interveni în discuţii.) La finalul unei şedinţe cu părinţii, „mama-savarină” ia iniţiativa de a face un cadou colectiv „doamnei”, întrucât e apropiată de copii, le-a dat calificative mari şi (argumentul suprem) oricum vine Crăciunul. Ea cere discreţie totală părinţilor. („Doamna nu trebuie să afle. E surpriză!”)

2. Pasul 2: A doua zi de dimineaţă, sub un pretext oarecare, „mama-savarină” o roagă pe „doamna” să-i permită să copieze de pe ultima filă a catalogului numerele de telefon ale tuturor elevilor.

3. Pasul 3: În aceeaşi seară, „mama-savarină” sună toţi părinţii elevilor, explicându-le situaţia şi rugându-i să facă un efort financiar „de dragul copiilor”. Suma variază între 10-30 RON de persoană. Tot acum se hotărăşte şi data limită până la care se colectează banii.

4. Pasul 4: Strângera banilor.

5. Pasul 5: Într-o „seară-şoc”, cu câteva zile înainte de terminarea semestrului, „mama-savarină” o sună pe „doamna” acasă, chiar dacă aceasta nu-şi aminteşte să-i fi dat vreodată numărul de telefon. Fiind o femeie abilă, „Savarina” are metodele ei de investigaţie: secretariatul şcolii sau femeile de serviciu. Fără prea multe amănunte, „mama-savarină” îi aduce la cunoştinţă „doamnei” motivul deranjului şi o întreabă sec: „Ce cadou doriţi?”

6. Pasul 6: Aici intervin mai multe situaţii:

7. Dacă „doamna” a mai trecut prin astfel de momente, răspunsul e la fel de sec precum întrebarea.

8. Dacă „doamna” e la prima tentativă de acest gen, se blochează şi lasă totul la aprecierea părinţilor.

9. „Doamna” refuză.

10. Pasul 7: Plecarea „mamei-savarine” la cumpărături. Cumpărarea cadoului.

11. Pasul 8: Anunţarea părinţţilor şi elevilor despre achiziţionarea cadoului. Acest lucru se produce la şcoală sau în imediata ei apropiere, în drumul spre casă.

12. Pasul 9: „Ziua-şoc”: oferirea cadoului. În faţa clasei, alături de părinţi, elevi şi cadrul didactic, „mama-savarină” iniţiază un discurs de laudă şi mulţumire la adresa „doamnei”. Aceasta pupă elevii şi le mulţumeşte, deschide cadoul, tresare, se miră, exaltă.

13. Pasul 10: Ducerea cadoului „voluminos” direct la locuinţa „doamnei”. Se apelează la un părinte al clasei care are o maşină. Împreună cu şoferul pleacă şi „Savarina” (care ştie deja adresa!). Cu această ocazie, ea verifică atent (chiar şi din uşă-doar e vigilentă!) locuinţa „doamnei” pentru a constata ce îi lipseşte. În fond, urmează şi alte sărbători şi mâine-poimâine vine Paştele…

 

B. Pentru oferirea unui cadou din partea elevilor de la ciclul gimnazial (clasele V-VIII) către diriginta lor, pot fi săriţi paşii 1, 2, 5 şi 6, întrucât grupul din care fac parte actorii este sudat, fiind împreună de câţiva ani.

C. Când este ziua de naştere a managerului şcolii, colectivul de cadre didactice obişnuieşte să-i cumpere un cadou. Iată paşii urmăriţi:

1. Pasul 1: Existenţa unei ,,învăţătoare-tampon’’ (n. ,,Învăţătoarea-tampon’’ este un cadru didactic cu experienţă, prietenă de familie sau apropiată a managerului, care ia cuvântul în majoritatea consiliilor profesorale, are cele mai apreciate serii de elevi, întrucât are grijă să-i ,,selecteze’’ pe criterii numai de ea ştiute). Cu o săptămână înainte de eveniment, ,,învăţătoarea-tampon selectează o elevă ,, de ispravă’’ şi o trimite din clasă în clasă cu un anunţ. Anunţul este scris pe o foaie de hârtie. Dedesubtul lui se află un tabel cu următoarea rubricaţie: numărul curent, clasa, numele învăţătoarei/profesorului-diriginte, suma de bani, semnătura, observaţii. Prima pe listă este trecută ,,învăţătoarea-tampon,’’ care cotizează cu sume variind între 50-100 RON. La rubrica ,,Observaţii’’ scriu doar cei care nu au bani în ziua respectivă, căci ,,Tamponul’’ se oferă să-i împrumute.

2. Pasul 2: Aflarea cadoului care-i pricinuieşte bucurie managerului. Acesta poate fii: o haină de blană, un deux-piece de firmă, un obiect volumins din aur (brăţară, ceas), cauciucuri pentru maşină, GPS de ultimă generaţie.

3. Pasul 3: Cumpărarea cadoului.

4. Pasul 4: Anunţarea colectivului despre cumpărarea cadoului. Descriere.

5. Pasul 5: Oferirea cadoului, desfacerea pachetului, discursul scurt al ,,învăţătoarei-tampon’’ şi un ,,La mulţi ani!’’, cântat în picioare, în biroul managerial. Tot acum, managerul oferă câte o cupă de şampanie, o felie de tort, lacrimi şi mulţumiri, apoi toată suflarea dăscălească intră cu alt tonus la ore.

 

 

 

Primul meu articol publicat in “Tribuna Invatamantului”(mai, 2003)

 

 

Diriga? O tipa ‘’cool’’

 

 

 

Prea putini sunt acei oameni care-si amintesc si spun cine le-au fost dirigintii de-a lungul perioadei scolare si ce au invatat de la fiecare. In general se uita numele lor, dar important este sa le ramana invatatura primita.

Fiecare copil este unic si are nevoie de atentie pentru a-i comunica astfel ca este remarcat si ca persoana lui conteaza. In scoala el se strecoara din copilarie in adolescenta. Dupa inaltime, unii si-au depasit dascalii. Si tot cresc. Iubirea pentru copii ar trebui sa ne determine, nu sa le cerem lor sa fie mai buni, ci sa devenim noi altfel. Acum, cand ne apropiem de sfarsitul unui an scolar, tragem linie si calculam, ne punem intrebari si ar trebui sa ne dam singuri raspunsuri. Am putea sa ne bazam pe sprijinul elevilor nostri, sa-i determinam sa-si pastreze picatura de viata din care se nasc intrebarile.

Ora de dirigentie. De cate ori n-am motivate absente, n-am trecut note in carnete sau n-am semnat carnete de alocatie! De fiecare data ne propunem se fie altfel. Notam in condica subiecte grave, pe care, cu dexteritate, uitam sa le parcurgem. Stim exact ce trebuie sa facem, dar…totul ramane pe alta data…

Iata o parte din imperativele cerute dirigintelui, un mic decalog al succesului:

Fii diriginta pe care si-o doresc elevii tai: privirea senina, capul drept, comportament civilizat.

Poarta o tinuta vestimentara placuta vederii, curata, in culori deschise, asortate si de bun gust.

Ilustreaza-ti lumea gandirii printr-un limbaj adecvat si un ton potrivit, caci o voce aspra irita si indeparteaza.

Fa din clasa ta –casa ta, caci vei sta acolo un semestru, un an si stii ca succesul porneste de la organizare.

Preia traditiile scolii, imbogateste-le, alcatuieste un plan bine stabilit asupra tematicii orei de dirigentie.

Imparte responsabilitatile (casier, condica clasei, elevi de serviciu, seful clasei) prin alegeri libere, democratice.

Organizeaza semestrial cate o excursie in aer liber, care-ti va dezvalui trasaturi ale elevilor pe care la ore, in scoala, nu le-ai observat.

Afla cat mai multe lucruri despre istoricul familiei fiecarui elev in parte.

Vino cu noutati care sa-i faca pe elevi sa fie cat mai motivate.

Apropie-te cu prudenta de copii, in functie de temperamental acestora, evita contradictiile si chiar daca esti convinsa si ai argumente puternice, nu reprosa, ci iarta-i pe cei care au gresit, pasuindu-i.

Daca vei incerca sa-ti dezvalui sufletul recunoscandu-l pe al celui din fata ta, vei avea

Surpriza, ca la sfarsitul anului scolar sa stii parerea elevilor tai despre tine: “Cine, diriga? O tipa “cool”.

 

Un ramas bun de la clasa a VIII-a B

Doamnei diriginte

Condrache Gabriela

(limba engleza)

Exista pe lume o calitate careia nu i se poate da nici un nume. Ar putea sa se numeasca K- lumea, dar cuvantul nu a patruns inca in dictionare. Cicero spunea ca ‘’reputatia cea mai inalta si mai desavarsita se bazeaza pe aceste trei conditii: sa te iubeasca multimea, sa-i inspiri incredere sis a te socoteasca demn de admiratia si cinstea ei.’’Dumneavoastra, doamna diriginta, indepliniti cele trei conditii.

Fara sa ne incurcam de tot in itele sentimentelor, cautand calea spre sufletul dumneavoastra, va inchinam aici marturia amintirilor noastre:

1999. Iarna era pe sfarsite si ne gandeam cu groaza ca in curand va sosi clipa cand ni se va comunica numele noului diriginte. Ne intrebam cine va fi? Al catelea? rolNe doream mult, insa, sa fie profa de engleza. Si pentru ca uneori ‘’sfintii’’ asculta si gandurile copiilor, dorinta ne-a fost indeplinita. Doamna profesoara Condrache Gabriela era tanara, draguta, intelegatoare, generoasa, prietenoasa si extreme de originala.

Dintotdeauna ne-au placut lucrarile de control pe care doamna profesoara ni le dadea. Contineau cate patru pagini xeroxate, aveau multe desene, erau bine explicate si nu costau nici un leu. La ora, teacher vorbea clar, ne dadea cuvintele noi si ne punea sa citim lectia pe toti, pe rand sau pe roluri. Orele erau placute si mult prea scurte. Notele erau mari. Atmosfera era destinsa. Atunci cand se enerva (o data pe semestru), diriga zicea ca ‘’avem soriciul gros’’ si ne spunea verde-n fata lucruri care ne dureau mai tare decat o bataie zdravana.

Fizic, diriga este cea mai tare profa din scoala. Are parul blond si cret –de unde si porecla ‘’220V (Doi douazeci)- dar a fost si bruneta si multora ne-a placut mai mult.Asta iarna si-a facut codite impletite si a fost senzatia scolii. Are cei mai frumosi ochi caprui si cele mai lungi gene care-au existat vreodata, iar buzele groase si sexicioase sunt rujate abundant, cateodata avand ruj si pe dinti.

La capitolul vestimentatie nu are concurenta. Are zeci de taioare de toate culorile, precum si accesorii corespunzatoare. Culoarea preferata este verde si vine des imbracata astfel. Si unghiile –intotdeauna lungi si ingrijite- si le asorteaza dupa imbracaminte. De-a lungul timpului, ca orice noncomformista, diriga a putut fi vazuta cu unghiile verzi, negre, gri, aurii, dar niciodata rosii. Poarta numai ciorapi inchisi la culoare si are cele mai adevarate incaltari. Fustele sunt scurte, ceea ce-I confera un aer si mai tineresc.

Un accesoriu important al doamnei diriginte este geanta: imensa geanta neagra din piele, cu extrem de multe buzunare si compartimente, cantarind de la zece kilograme in sus. Pe langa manualela de limba engleza si de consiliere, eventual lucrari, poti gasi aproape orice: de la ac si ata la compas si raportor, dar vom remarca negresit: sticla de Cola Light sau Pepsi Max de jumatate de litru, un pachet de saratele, tigarile Kent si telefonul mobil Nokia 5110. Dar de doua luni, de cand diriga a renuntat la fumat, tigarile au disparut, fiind inlocuite cu inca un pachet de saratele.

Alaturi de doamna diriginta am avut multe activitati extrascolare. Pentru inceput, am facut o excursie la Busteni, de unde si acum mai avem ce povesti. Apoi, de 8 Martie, am fost impreuna la Azilul de batrani ‘’Sfanta Ecaterina, daruind celor singuri si in etate flori, dulciuri, speranta si toata tineretea noastra. Atat anul trecut, cat si anul acesta de 1 Iunie, doamna diriginta ne-a invitat in Parcul Herastrau. Ne-am plimbat cu barca, am ocolit lacul, ne-am dat in leagane, am facut poze, am mancat la terasa fara nume, care acum este ‘’a noastra’’, am vorbit, am ras, ne-am simtit bine.

De asemenea, diriga este o iubitoare a sportului –in general- si a fotbalului –in special. Tine cu echipa Steaua si merge cateodata si pe stadion, unde sta in galleria Armatei Ultra. Acest lucru nu o impiedica ca si in campionatul scolii sa fie prezenta la majoritatea meciurilor de fotbal jucate de baietii clasei noastre, unde ii incurajeaza si ii felicitala sfarsit, indifferent de rezultat.

Punctual, am mai avea de spus ca doamna diriginta are un scris foarte frumos si este extreme de ordonata, ca relatia dumneaei cu parintii nostril este excelenta, ca danseaza superb, ca ne onoreaza cu prezenta la unele onomastici sis a suntem necajiti ca nu intotdeauna putem sa-I multumim asa cum se cuvine pentru calitatea fundamentala de OM ADEVARAT si de luptatoare pe care o are.

A sti inseamna a putea –knowledge is power- spunea Bacon. Dar a sti este in primul rand si inainte de orice a gandi. Stam drepti si gandim la cate-au fost, cate-am mai uitat, cate n-am vrut sa le spunem.Pentru toate, va multumim!

 

Cu respect,

elevii clasei a VIII-a B

iunie 2001

 

 

 

all is school

Chiar daca voi incerca sa scriu despre mine, inevitabil voi reveni la ceea ce imi place mai mult: scoala.Conform DEX, scoala este locul unde- elevi si profesori- patrund in tainele cunoasterii; este o cladire mare, care adaposteste caractere puternice. Altfel, scoala reprezinta locul unde incercam sa devenim oameni mari, unde ai sansa de a-ti demonstra ca poti ceea ce vrei; este o cladire ce prinde suflet primavara, toamna si iarna si unde noi, dascalii, dam masura talentului nostru.

Mereu la inceput de drum, mereu la fel, egali cu noi si din ce in ce mai avari cu timpul, oferim puterea cunoasterii prin munca. Atunci stim ca ne-am crescut copiii. Cresc si pleaca. Alte lumi, alte orizonturi ii asteapta. Dar mereu vin altii. La fel de timizi, la fel de nestiutori. Si urcusul incepe iar.Numai ca noi nu semanam cu Sisif. Stancile noastre raman sus. Arareori mai cade cate una. Si daca o intalnim pe drum,o purtam inapoi spre creasta. Minti iscoditoare, vrem sa sadim in mintile elevilor nostri vointa de a invata. Lucizi si fermi ii pregatim pentru viitor, acolo unde ei se strecoara din copilarie in adolescenta.

An de an, ceas de ceas, clipa de clipa se da marea batalie pentru timp, pentru…istorie…Dramuit si cumpanit pana la ultima picatura, in folosul elevilor nostri, care ne asculta cu incredere desavarsita, pentru a ne culege vorba de pe buza, surasul din privire, o ridicatura de spranceana, o bataie de pleoapa.

Fiecare clasa are o poveste. Fiecare poveste are personaje -principale si secundare. Fiecare personaj aduce cu el o lume. Avem nevoie de povesti, ca sa ne povestim pe noi…This is the story about our history…

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!