Luna februarie

1. Editia online a ziarului “Gradistea Azi”, din 6 februarie 2008 aloca un larg spatiu evenimentului care a avut loc la biblioteca din localitate, dedicate implinirii a 100 de ani de la nasterea academicianului, jurnalistului, poetului, reporterului si scriitorului Geo Bogza, la care au participat elevi, profesori, scriitori, oameni politici. Elevii si profesorii au prezentat referate si analize despre scrierile lui Bogza, concluzionand ca el va dainui peste generatii, ca o mare valoare a literaturii romane, iar frumusetea operei sale nu poate fi descoperita decat prin lecturarea ei.

2. In editia online a saptamanalului “Arena”, din 22-28 februarie 2008, jurnalista Marga Culea dezbate problematica managementului scolar, strategiilor educationale si metodelor de predare si evaluare a elevilor, din perspective invatamantului din mediul rural. Astfel, in cadrul proiectului pentru invatamantul rural, aproximativ 21 de scoli au implementat proiecte pe diferite structuri de invatamant. Proiectul are ca scop dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice din mediul rural prin activitati de mentorat desfasurate in scoala.

3. In ziarul “Opinia Publica”, editia online, din 25 februarie 2008, apare sub titlul “Nu ma uita!” o ancheta facuta de Inspectoratul Scolar Calarasi in ceea ce priveste traficul de minori. Inspectorul Scolar General Adjunct, Emil Izvoranu a aratat ca a constituit la nivel judetean un grup de lucru format din reprezentanti ai inspectoratului scolar, politisti si membri ai Directiei pentru Protectia Copilului.

Luna martie

1. In pagina sportiva a “Gazetei de Vineri” din 8 martie 2008, aflam ca in sala de sport a Scolii nr. 11 din Calarasi s-a disputat faza judeteana de handball fete si baieti din mediul rural. Au participat echipele castigatoare in fazele pe comuna si intercomunale. La competitie au fost prezente selectionatele scolilor din Borcea, Curcani si Gradistea.

2. “Gradistea Azi” din 22 martie 2008 face publice rezultatele meciurilor de fotbal-clasele I-VIII- pentru etapa intercomunala, din 20 martie 2008, loturile, marcatorii si minutele, precum si un scurt comentariu al profesorului de educatie fizica, Petre Voinea.

3. Din pagina online a ziarului “Gradistea Azi” din 30 martie 2008, aflamca Scoala cu clasele V-VIII Rasa isi va redeschide portile, incepand cu data de 31 martie 2008. Scoala a primit doua miliarde de lei vechi printr-un program guvernamental, iar consiliul local a contribuit cu suma de 500 de milioane de lei vechi. S-au inlocuit sistemul de iluminat,s-au reparat peretii si mobilierul, s-a renovat cancelaria.

Luna aprilie

1. “Observatorul de Calarasi” din data de 15 aprilie 2008, editia online, precizeaza ca elevii de la “Step by Step” (clasa a II-a, Scoala nr. 100) au incheiat actiunile dedicate Lunii Padurilor.In prezenta parintilor, a cadrelor didactice si a reprezentantilor Agentiei pentru Protectia Mediului Calarasi, elevii au participat la un concurs de testare a cunostintelor cu tema “Padurea, pamantul planetei”, apoi au mers in curtea scolii, unde au plantat puieti de salcam, artar, salcie, platan si arbusti ornamentali.

2. Pe pagina de sumar a “Observatorului de Calarasi” din data de 18 aprilie 2008 apare stirea “Scoala si gradinita din Floroaica, in reabilitare completa” Potrivit primarului Vasile Iliuta, cele doua institutii functioneaza in aceeasi cladire, care, la ora actuala, este in plin process de refacere. Pana la 1 septembrie institutiade invatamant va fi complet reabilitata, astfel incat elevii sa se poata bucura de un mediu corespunzator si modern.

3. Pe prima pagina a editiei online a “Observatorului de Calarasi” din data de 19 aprilie 2008, Laura Grigore semneaza un articol potrivit caruia profesorul Constantin Tudor si-a lansat ieri, 18 aprilie –data la care si Institutia Prefecturii judetului Calarasi a implinit 175 de ani de existenta- volumul “Istoria orasului Calarasi. Editia 2008”. Cartea este o completare adusa primului volum cu acelasi nume, scris de profesor la inceputul anilor ’90.

Revista presei online

Judetul Calarasi,componenta: invatamant

Luna februarie

1.      Editia online a ziarului “Gradistea Azi”, din 6 februarie 2008 aloca un larg spatiu evenimentului care a avut loc la biblioteca din localitate, dedicate implinirii a 100 de ani de la nasterea academicianului, jurnalistului, poetului, reporterului si scriitorului Geo Bogza, la care au participat elevi, profesori, scriitori, oameni politici. Elevii si profesorii au prezentat referate si analize despre scrierile lui Bogza, concluzionand ca el va dainui peste generatii, ca o mare valoare a literaturii romane, iar frumusetea operei sale nu poate fi descoperita decat prin lecturarea ei.

2.       In editia online a saptamanalului “Arena”, din 22-28 februarie 2008, jurnalista Marga Culea dezbate problematica managementului scolar, strategiilor educationale si metodelor de predare si evaluare a elevilor, din perspective invatamantului din mediul rural. Astfel, in cadrul proiectului pentru invatamantul rural, aproximativ 21 de scoli au implementat proiecte pe diferite structuri de invatamant. Proiectul are ca scop dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice din mediul rural prin activitati de mentorat desfasurate in scoala.

3.       In ziarul “Opinia Publica”, editia online, din 25 februarie 2008, apare sub titlul “Nu ma uita!” o  ancheta facuta de Inspectoratul Scolar Calarasi in ceea ce priveste traficul de minori. Inspectorul Scolar General Adjunct, Emil Izvoranu a aratat ca a constituit la nivel judetean un grup de lucru format din reprezentanti ai inspectoratului scolar, politisti si membri ai Directiei pentru Protectia Copilului.

Luna martie

1.      In pagina sportiva a “Gazetei de Vineri” din 8 martie 2008, aflam ca in sala de sport a Scolii nr. 11 din Calarasi s-a disputat faza judeteana de handball fete si baieti din mediul rural. Au participat echipele castigatoare in fazele pe comuna si intercomunale. La competitie au fost prezente selectionatele scolilor din Borcea, Curcani si Gradistea.

2.      “Gradistea Azi” din 22 martie 2008 face publice rezultatele meciurilor de fotbal-clasele I-VIII- pentru etapa intercomunala, din 20 martie 2008, loturile, marcatorii si minutele, precum si un scurt comentariu al profesorului de educatie fizica, Petre Voinea.

3.      Din pagina online a ziarului “Gradistea Azi” din 30 martie 2008, aflamca Scoala cu clasele V-VIII Rasa isi va redeschide portile, incepand cu data de 31 martie 2008. Scoala a primit doua miliarde de lei vechi printr-un program guvernamental, iar consiliul local a contribuit cu suma de 500 de milioane de lei vechi. S-au inlocuit sistemul de iluminat,s-au reparat peretii si mobilierul, s-a renovat cancelaria.

Luna aprilie

1.      “Observatorul de Calarasi” din data de 15 aprilie 2008, editia online, precizeaza ca elevii de la “Step by Step” (clasa a II-a, Scoala nr. 100) au incheiat actiunile dedicate Lunii Padurilor.In prezenta parintilor, a cadrelor didactice si a reprezentantilor Agentiei pentru Protectia Mediului Calarasi, elevii au participat la un concurs de testare a cunostintelor cu tema “Padurea, pamantul planetei”, apoi au mers in curtea scolii, unde au plantat puieti de salcam, artar, salcie, platan si arbusti ornamentali.

 2.        Pe pagina de sumar a “Observatorului de Calarasi” din data de 18 aprilie 2008 apare stirea “Scoala si gradinita din Floroaica, in reabilitare completa” Potrivit primarului Vasile Iliuta, cele doua institutii functioneaza in aceeasi cladire, care, la ora actuala, este in plin process de refacere. Pana la 1 septembrie institutiade invatamant va fi complet reabilitata, astfel incat elevii sa se poata bucura de un mediu corespunzator si modern.

3.      Pe prima pagina a editiei online a “Observatorului de Calarasi” din data de 19 aprilie 2008, Laura Grigore semneaza un articol potrivit caruia profesorul Constantin Tudor si-a lansat ieri, 18 aprilie –data la care si Institutia Prefecturii judetului Calarasi a implinit 175 de ani de existenta- volumul “Istoria orasului Calarasi. Editia 2008”. Cartea este o completare adusa primului volum cu acelasi nume, scris de profesor la inceputul anilor ’90.

               Feminismul este o politica. Este o politica ce se adreseaza schimbarilor existente in relatiile de putere dintre femei si barbati in societate. Aceste relatii de putere alcatuiesc toate zonele vietii, familia, educatia si bunastarea, activitatile cotidiene si politice, culturale si timpul liber. Ele determina cine pe cine, ce suntem si ce dorim sa fim.

              Ca toate politicile contemporane, feminismul are regulile lui in miscarea politica, in Miscarea de Elibereare a Femeilor, care a fost o forta activa de schimbare, inca din 1960. Legaturile cu  Miscarea de Elibereare a Femeilor sunt numeroase si influenteaza fiecare aspect al vietii femeilor. Ele includ intrebari de tipul: cum e sa fii femeie, cum pot fi definite feminitatea si sexualitatea si cum putem sa le redefinim? Ele includ campanii impotriva obiectivarii femeilor ca sclave sexuale pentru uzul masculine, impotriva pornografiei, violului si altor forme de violenta impotriva femeilor in interiorul sau in afara familiei. Miscarea de Elibereare a Femeilor este interesata de educatie, adevarata fericire, egalitate si oportunitate, salarii si conditii de trai, masuri sociale de crestere a copiilor si posibilitatea reala de a decide liber daca isi doresc sa aiba copii. Ea este interesata sa afle care este modul prin care in asupririle patriarhale si- au amestecat multe femei clasa si rasa. Aceste intrebari politice ar putea motiva forta teoriei feministe la care trebuie sa se raspunda prin nevoile femeilor de a lupta pentru transformarea patriarhatului.

           Daca feminismul este o politica, este – de asemenea – o teorie sau mai degraba un sir de teorii. Daca recunoastem sau nu, fiecare latura a politicii feministe, si nu multe, implica un mod particular de intelegere a patriarhatului si a posibilitatilor de schimbare. In acest sens, teoria este adesea implicata. Perspectivele feministe ale patriarhatului isi vor implica asumarea despre sex, nastere, feminitate, masculinitate, lesbianism, identitate, schimbare. Pentru multe femei, perspective feminista rezulta din conflictul si contradictiile definirii dominante a naturii lor, a rolului social in diviziunea muncii contemporane: structura familiala, accesul la munca si politica, bunastare, religie si media ( ca sa numim doar o parte din institutiile care definesc feminitatea si viata de familie ) si experienta noastra in aceste institutii in contextul discursului liberal dominant despre libertate si determinarea individuala.     De aceea, avem nevoie de o noua perspective teoretica, care face apel la individualism. Aceasta perspectiva poate da sens cunoasterii femeilor in conflictele si contradictiile din viata cotidiana. Privind perspectivea femeilor ca grup social, ele pot realize noi puncte de vedere, care le vor permite sa- si poata singure raspunde intrebarilor sis a le deschida noi modalitati de schimbare.

1.      In anul 2004, Mircea Geoana, nominalizatul PSD+PURpentru functia de prim-ministru, a emis in fata sindicalistilor de la CNSLR-Fratia, oferta electorala pentru electoratul masculin: “Votati PSD, pentru ca PSD va crea locuri de munca pentru femei si veti scapa de scandal acasa! Femeile din aceasta tara trebuie sa aiba conditii mai bune de viata si de munca. “ Premierul nominalizat i-a rugat pe barbati “sa nu se supere” pe PSD pentru “grija manifestata fata de sexul frumos”, ba dimpotriva, sa voteze PSD, pentru ca acesta va crea locuri de munca pentru femei si programe de protectie sociala pentru femei. “Va fi si bine, pentru ca vom avea liniste in casa”, le-a prezentat Geoana barbatilor argumentul suprem.

2.      Incepand cu 1993, Societatea de Analize Feministe AnA a incercat sa suplineasca nevoia de informatie si de competenta in domeniul studiilor despre femei, de gen si feministe. Proiectul “Centrul de resurse multi-media pentru studii feministe si de gen social”, initiat in 1997, are ca motivatie nevoia existentei unui centru de informare privind statutul femeilor si a miscarii feministe in Romania. Obiectivele proiectului sunt:

1. Colectarea, tratarea si diseminarea informatiilor privind activitatea ONG-urilor de femei si statutul femeilor in Romania si in lume.
2. Editarea de publicatii specializate, preponderant orientate spre realitatea romaneasca.
3. Facilitarea desfasurarii activitatilor Scolii AnA (cursuri, seminarii, dezbateri pe teme feministe).

3.      Evanghelia dupa Ioan se concentreaza in special pe indivizi, personae adesea numite, printre care femei ale caror vorbe si fapte sugereaza ca in cadrul comunitatii din vremea lui Ioan femeile nu erau cu nimic mai prejos sau mai putin appreciate decat barbatii, cel putin in discipolat. Prin cuvantul femeii samaritence care sustine o disputa teologica cu Iisus, un intreg oras este convertit la credinta (Ioan, 4:7-42). Marturisirea lui Petru in Matei, 16:16, care-l face sa fie denumit “piatra” pe care se va pune temelia Bisericii crestine, apare la Ioan ca rostita de gura Martei. In 20:14, nu Petru, ci Maria Magdalena este cea dintai care aduce vestea Invierii- devenind apostol intre apostolic.

4.      Existenta in conditia de “multime” isi afla cauza in feminin si nu invers. Femininul, ca si “fiinta femeiasca” trimit automat la statutul de “lucru”, obiect, la “sinea” lui Noica. Acest statut este unul “ontologic”, orice inclinatie catre el din partea fiintei barbatesti este o alterare, e o dizolvare a lui dumnezeu Tatal in “lume”, o neintrare in nume, un existent fara logos, adica o existenta fara sens. Nu relatiile intre genuri determina inferiorizarea femeilor care apartin dimensiunii “secundare” a existentei, ci relatiile intre indivizii umani (bazate pe monopolul unui sex, indeobste in cultura), se transfera lumii din afara, inferiorizand-o ca feminine.

3. Încheierea anului şcolar – 15 iunie

După un an în care fiecare a dat cât a putut, se trage linie şi se calculează. Uneori iese cu plus. Alteori cu minus.

15 iunie înseamnă pentru toată suflarea şcolărească din România încheierea anului şcolar. Această zi cuprinde două etape: la ora 12 se desfăşoară activitatea întitulată „Ultimul clopoţel”, iar la ora 18 se distribuie premiile pentru cei merituoşi.

Ultimul clopoţel este o festivitate dedicată absolvenţilor claselor a VIII-a, care-şi iau rămas bun de la şcoală. Şi şcoala le rămâne datoare unora… Şeful de promoţie din ciclul gimnazial înmânează „Cheia succesului” omologului său din ciclul primar. Este un arc peste timp, în care cel mai bun din clasa a opta îi doreşte succes celui mai bun din clasa a patra. Cheia este construită din lemn şi are cam jumătate de metru lungime. Pe ea sunt semnăturile tuturor şefilor de promoţie din 1976 şi până în prezent. Este predată cu fast, cu sunete de trompete şi aplauze. Urmează apoi înconjurul şcolii.

Toţi absolvenţii claselor a opta, încolonaţi doi câte doi, în frunte cu dirigintele înconjoară şcoala, în timp ce clopoţelul sună pentru ultima oară în viaţa lor de elevi.

Serbarea propriu-zisă înseamnă încununarea unei munci de un an de zile (cel puţin), a unui efort în care te-ai regăsit zilnic. Numai cine nu a fost elev nu-şi aminteşte emoţia primirii coroniţei, a cărţilor de premii, a diplomei, pozele făcute apoi cu cei mai buni şi nu în ultimul rând bucuria părinţilor păşind ţanţoşi alături de pruncul premiant.

În loc de concluzii

Ne numărăm anii în generaţii de elevi, iar vârsta noastră nu mai contează atunci cânt totul începe cu „A fost odată…”

Fiecare şcoală are o poveste…

Fiecare poveste are personaje…

Fiecare personaj aduce cu el o lume…

This is the story about … us

„Poate că n-avem timp să fim mai buni

Şi nu-l găsim decât la sărbători;

Ne-am învăţat că nu suntem minuni,

Ci pur şi simplu oameni cu erori.

Şi dacă eşti – şi eşti – fiindcă este,

Dintotdeauna pentru infinit

O de nepovestit vreodat’ poveste

Cu „A fost odată…”fără de sfârşit.”

(„Madrigal” de Lucian Raica)

2. Ziua şcolii – 6 ianuarie

În urmă cu opt ani, cadrele didactice şi conducerea şcolii au hotărât ca ziua de 6 ianuarie – ziua naşterii scriitorului Ionel Teodoreanu – să fie Ziua Şcolii. Pregătirile pentru Ziua Şcolii încep cu o lună înainte şi însumează sute de ore de muncă susţinută, de pregătiri, de eforturi, atât din partea învăţătorilor şi a profesorilor, cât şi din partea elevilor.

Acest lucru presupune:

·     alegerea celor 10 gazde – Ioneii – (5 fete şi 5 băieţi din clasa a VIII-a), care vor îndruma oaspeţii, vor da explicaţii asupra activităţilor ce urmează a se desfăşura şi vor ţine companie invitaţilor. Tot ei vor oferi Programul Zilei Şcolii, un calendar creştin ortodox pentru ziua de Bobotează (6 ianuarie) şi un carneţel personalizat fiecărui oaspete.
Cei zece se numesc Ionel şi Ionela, după numele scriitorului care dă numele şcolii. Ei au fost aleşi în urma unui concurs de frumuseţe, fiind ultimii cinci finalişti. Sunt îmbrăcaţi – pe cheltuiala lor – în ţinute elegante: băieţii poartă frac, iar fetele rochii lungi.

·     tipărirea a peste două sute de programe cu activităţile ce au loc

·     trimiterea invitaţiilor tuturor cadrelor didactice din sector, inspectoratului şcolar, primăriei de sector, etc.

·     realizarea unor caiete cu tot ceea ce este reprezentativ în şcoală

·     pregătirea activităţilor didactice, etc.

6 ianuarie, ora 8, Şcoala Nr.36 – Ionel Teodoreanu:

Totul sclipeşte de curăţenie. Pretutindeni domneşte zarva şi neliniştea. Cum intri pe uşă ţi se oferă Programul Zilei Şcolii, calendarul creştin-ortodox de Bobotează şi carneţelul personalizat, cu care vei puncta cea mai interesantă activitate la care ai asistat, vei putea să te numeri printre oaspeţii unor clase, etc. Un Ionel sau o Ionela, gazdele şcolii, te vor îndruma la parter, pe hol, unde vei putea vedea expoziţiile tematice de pictură, sculptură, ceramică, fotografie sau literatură. Pe pereţi vei descoperi sute de diplome câştigate de elevi şi cadre didactice la festivalurile şi concursurile la care au participat în anul care a trecut.

După sosirea tuturor invitaţilor, doamna director deschide oficial Ziua Şcolii, invitând toţi participanţii să se orienteze asupra programului, până la ora 13. De la ora 9 la 11 sunt activităţi destinate claselor I-IV, iar de la ora 11 la 13 participă clasele V-VIII. Fiecare activitate poate dura cel mult douăzeci de minute. Fiindcă se derulează simultan, uşile claselor sunt în permanenţă deschise şi oricine doreşte poate intra, la fel de bine cum oricine poate să plece dacă nu este interesat. Cei care doresc sunt invitaţi să participe la cercurile de pictură, sculptură, grafică şi ceramică sau să alerge la ştafetă alături de elevi. Persoanele care susţin că au ureche muzicală sunt aşteptate să cânte în Corul ad-hoc, iar cei care ştiu să rezolve probleme distractive de matematică, făcute de elevi, primesc diploma „Ai prins-o şi p-asta din zbor”.

În dreptul fiecărei uşi există o urnă mobilă. Invitaţii (elevi, profesori, părinţi, ministru, etc.) trebuie să rupă o filă din carneţelul personalizat şi să o introducă în urnă, spre a-şi valida prezenţa. La final, clasa care va avea cei mai mulţi invitaţi va câştiga diploma „Ziua Şcolii”. Pe o scară de la 1 la 5 invitaţii vor acorda puncte activităţilor la care participă, astfel încât să existe şi cea mai interesantă lecţie, premiată cu diploma „Vezi că poţi! Totul e să vrei!” De asemenea, cei care asistă pot interveni cu întrebări, completări sau chiar sugestii.

Când clopoţelul sună, la ora 13 fix, toate activităţile trebuie să se fi încheiat. Clasele care nu s-au sincronizat primesc diploma codaşilor. Luată de două ori la rând, aceasta aduce descalificarea lor pentru anul următor.

Urmează apoi câteva minute în care preotul vorbeşte despre însemnătatea zilei de Bobotează, sfinţeşte toate apele şcolii, dă cu agheasmă prin clase şi împarte anafură celor care nu au mâncat nimic încă. După aceea, elevii pleacă acasă, iar cadrele didactice rămân în cancelarie. Urmează dezmăţul…

O firmă de catering umple mesele cu fel de fel de bunătăţi şi preţ de jumătate de oră nu se aude nici musca. Obosiţi şi miluiţi, profesorii mănâncă cu viteza a patra, de parc-ar fi ultima masă creştinească la care participă. O dată burţile puse la cale, sticlele cu băutură încep să se golească, iar atmosfera să se destindă. Se spun bancuri, se râde, se dansează pe mese, se cântă şi mai spre seară se lasă şi cu striptease. Spre miezul nopţii, vajnicul prof de mate devine un mieluşel blând, care reuşeşte să lăcrimeze ascultând „Sarmalele reci”; profa de română – care-a urât din răsputeri manelele şi a dat multe note de doi celor care le ascultau – cântă alături de Guţă ultimul său hit de pe albumul „Femei XXL”; iar temutul profesor de istorie îşi bagă ceva în guvern.

În fond şi la urma urmei şi dascălii sunt oameni, iar de Ziua Şcolii devin chiar mai umani decât umanitatea însăşi.

În fiecare 15 septembrie îmi imaginez că totul va fi altfel, că va veni o vreme în care graniţele şcolii vor fi libere. Libere aşa cum înţeleg eu libertatea.

Şi-atunci, văd şcoala ca un imens ecran panoramic cu transmitere prin sateliţi artificiali de pe planetele sistemului solar, iar grădina şcolii luminată puternic după o ploaie de meteoriţi. Mă regăsesc admirând sutele de flori incandescente presărate pe pământ, pe care scrie cu litere de foc „Bine aţi venit!”.

1. Deschiderea anului şcolar – 15 septembrie

A mai trecut un an. E iarăşi 15 septembrie. Şcoala îşi primeşte elevii în haine de sărbătoare. Aceleaşi de anul trecut. Refolosite…

Ghirlande de flori şi steluţe multicolore zâmbesc pe la geamuri. Muzica lui Mihai Constantinescu – pe care-o ştiu şi câinii comunitari din Reşita – îmi gâdilă urechile:

„O lume minunată în care veţi găsi

Numai copii;

O lume cu mult soare şi mii de jucării

Pentru copii;

În lumea cu poveşti şi flori veţi întâlni

Numai copii;

O lume-a inocenţei păstraţi-o orice-ar fi

Pentru copii”

Ora 9. Curtea şcolii este curată, iar careurile sunt marcate proaspăt. O mare de copii şi părinţi freamătă necontenit. Flori. Multe flori.

La prezidiul amenajat pe scena din curtea şcolii apar cei doi directori, preotul Daniel, un reprezentant al primăriei şi altul de la minister. Conducerea şcolii e încliftată în haine noi, pantofi de piele care fac răni: preotul poartă veşmintele de sărbătoare; cei doi funcţionari par decupaţi de la rubrica „Aşa nu!”. Fiecare ţine câte un discurs lung şi plictisitor. Cei mai mulţi nu-l ascultă.

Ca la orice sărbătoare şi dascălii şi-au scos de la naftalină taioarele bătrâne şi pantofii cu scârţ, ca să fie în ton cu şcoala. Unii s-au mai îngrăşat, alţii – puţini la număr – au slăbit. Copiii – însă – sunt veseli, guralivi, nerăbdători. Vorbesc tare, căci au ce-şi povesti.

Rugăciunea părintelui Daniel îi face pe toţi să tacă şi să-şi amintească de trecerea lor prin lume şi de căinţă. Părinţi, copii şi dascăli îşi fac cruci ample şi aşteaptă smeriţi ca agheasma să le ude creştetul. Dă, Doamne!

Mesajul Primului Ministru sau – după caz – al ministrului de resort – în cazul în care nu e prea ocupat cu campania electorală – se pierde în negura şcolii. În atâţia ani de când predau, niciodată n-am înţeles cum de poţi rosti atâtea vorbe fără sens în atât de multe cuvinte adresate copiilor.

Momentul care mă marchează la fiecare început de an şcolar este intrarea bobocilor (elevii de clasa I) în şcoală, moment care durează cel mult trei minute,  timp în care trec din plâns în râs. Deodată, de nu ştiu unde, elevii claselor a patra fac un culoar, ţinând în mână buchete de flori. Doamna director anunţă: „Clasa I A: învăţătoare Dimulescu Maria. Clasa I B: învăţătoare Lăcătuşu Cristina. Clasa I C: învăţătoare Avramescu Vasilica”. Şi-atunci, prin culoarul de copii şi flori pătrund bobocii. Mici. Timizi. Neştiutori. Cei care au norocul să fie primii, o ţin de mână chiar pe „doamna”. Mihai Constantinescu şi „O lume minunată” umplu curtea. Ceilalţi elevi aplaudă. Bobocii râd, dar nu e râsul lor sau plâng cu nişte lacrimi adevărate care li se înnoadă sub barbă. Doi câte doi intră pe uşa şcolii, deasupra căreia scrie frumos „Bine aţi venit în Palatul Învăţăturii!”. Şi de piatră să fii şi tot îţi dau lacrimile, când îi  vezi atât de mici cărând baştai ghiozdanele în spate şi încercând din răsputeri să ajungă cu florile întregi în clasă. Momentul imediat următor este de tot râsul, în cazul în care nu ai copii. În clipa în care ce mici parcurg traseul de circa treizeci de metri spre intrare, o masă de adulţi nebuni se desprinde de careu şi aleargă spre capătul culoarului de flori. Aleargă de le sfârâie călcâiele. Sunt înarmaţi cu telefoane mobile, aparate de fotografiat, camere de filmat. E o viermuială în care se dau coate, se aud înjurături, ţipete, strigăte: „Iubire, uită-te fix la mine!”, „Dragoş, zâmbeşte!”, „Doamnă, luaţi-o şi pe-a mea de mână! E a doua, cu fundiţe!” Aceştia sunt părinţii bobocilor, dornici să-şi imortalizeze progeniturile într-unul din primele momente memorabile din viaţa de elev. La un moment dat se creează un blocaj. Doamna învăţătoare nu mai poate înainta pentru a intra în şcoală, iar părinţii nu mai au loc să-şi fotografieze sau să-şi filmeze copii. La microfon doamna director anunţă (în zadar) că în şcoală intră numai elevii, întrucât părinţii nebuni sunt deja pe scări, scoţând „the best season” până la etajul întâi, unde mai au un hop: faza în care odorul se aşază în bancă, de preferinţă prima.

Ceilalţi elevi pătrund în şcoală într-un anonimat festiv, parcă mai vorbăreţi decât îi ştiam anul trecut, ţinând în braţe flori, vise şi speranţe. Pe hol se aud şoapte: „Iete-te, bă, ne-au pus termopane şi aier condiţionat!”

Şcoala Nr.36 „Ionel Teodoreanu”

Scurt istoric

Organizaţia despre care voi scrie este o şcoală obişnuită dintr-un cartier obişnuit, cu pereţi de beton, cu geamuri largi şi gardul verde şi cu o curte mare, unde vara copiii desenează şotroane, primăvara măsoară cu privirea plopii, se bat cu zăpadă iarna şi tremură cu braţele încărcate de flori la începutul fiecărei toamne. O şcoală în care scurgerea timpului implică doar trei anotimpuri: vremea gutuilor, amărui, cu puf galben ca de pui, când copiii pătrund în Cetatea Învăţăturii; vremea când omătul vătuieşte toată firea; vremea ghioceilor şi a mugurilor care plesnesc în raza cea nouă ori a ploii lăcrimând deznădăjduită la geamuri. Şi ori de câte ori trec – în arşiţa verii – pe lângă şcoală, nu mi-o imaginez ca pe-o clădire goală, părăsită, ci parcă-mi văd umbra ieşind din pereţi şi aud – cu ochii minţii – larma nebună a copiilor. Cum trebuia să poarte un nume, i s-a spus <<Şcoala Nr. 36 „Ionel Teodoreanu>>.

Este situată în cartierul Berceni-Sud, în imediata apropiere a Pieţei Reşiţa, având circa şcolară cuprinsă în perimetrul unui dreptunghi delimitat de străzile Grădiştea, Coştila, Uioara şi Reşita D. A luat naştere pe 25 octombrie 1976, pe terenul unei foste livezi. Păstrând o parte din frumuseţea acesteia, şcoala se bucură de un cadru natural şi conform proverbului „Unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte”, a devenit o „bogăţie” a sectorului 4 din Bucureşti.

Cu opt ani în urmă, fosta „Şcoală cu clasele I-VIII Nr.36” a preluat şi numele lui Ionel Teodoreanu, deoarece – copii şi dascăli – au ajuns la concluzia că grădina şcolii – parte a livezii de odinioară – seamănă cu cea a Medelenilor. „E un făcut; toate gândurile duc la Medeleni”, scria artistul, iar noi, oameni mari ai şcolii ne imaginăm umblând prin „livada cu pomii robiţi de rod”, de unde „cădeau poamele coapte de pe crengi cu zvonuri pline” iar plopii – „fumuri ascuţite de argint” – şi zarzărul înflorit ne sugerau desprinderea candidă de zona copilăriei şi împărăţia candorii infantile. Aceeaşi respiraţie calmă, domestică a grădinii, cu invazia fragedă a fructelor zemoase şi parfumate a Medelenilor se revarsă peste şcoala noastră; lipsesc doar „cotcodăcitul găinilor, guruitul hulubilor, piuitul vrăbiilor şi alte sunete blajine sau isteţe”; rămân însă „clopoţeii hazului copilăresc”.

În fiecare 15 septembrie, „Şcoala Nr.36 – Ionel Teodoreanu” îşi deschide larg porţile pentru cei 850 de elevi cu vârste cuprinse între 6 – 15 ani, care învaţă în două schimburi. În cele 24 de săli de clasă, 10 laboratoare, două săli de educaţie fizică, o bibliotecă, elevii află măsura talentului lor. 59 de dascăli, (17 învăţătoare şi 42 de profesori) îi aşteaptă spre a le aminti că au un loc sacru în inima lor şi că fără ei viaţa şi însăşi meseria de dascăl nu ar exista.