Şcoala Nr.36 „Ionel Teodoreanu”
Scurt istoric
Organizaţia despre care voi scrie este o şcoală obişnuită dintr-un cartier obişnuit, cu pereţi de beton, cu geamuri largi şi gardul verde şi cu o curte mare, unde vara copiii desenează şotroane, primăvara măsoară cu privirea plopii, se bat cu zăpadă iarna şi tremură cu braţele încărcate de flori la începutul fiecărei toamne. O şcoală în care scurgerea timpului implică doar trei anotimpuri: vremea gutuilor, amărui, cu puf galben ca de pui, când copiii pătrund în Cetatea Învăţăturii; vremea când omătul vătuieşte toată firea; vremea ghioceilor şi a mugurilor care plesnesc în raza cea nouă ori a ploii lăcrimând deznădăjduită la geamuri. Şi ori de câte ori trec – în arşiţa verii – pe lângă şcoală, nu mi-o imaginez ca pe-o clădire goală, părăsită, ci parcă-mi văd umbra ieşind din pereţi şi aud – cu ochii minţii – larma nebună a copiilor. Cum trebuia să poarte un nume, i s-a spus <<Şcoala Nr. 36 „Ionel Teodoreanu>>.
Este situată în cartierul Berceni-Sud, în imediata apropiere a Pieţei Reşiţa, având circa şcolară cuprinsă în perimetrul unui dreptunghi delimitat de străzile Grădiştea, Coştila, Uioara şi Reşita D. A luat naştere pe 25 octombrie 1976, pe terenul unei foste livezi. Păstrând o parte din frumuseţea acesteia, şcoala se bucură de un cadru natural şi conform proverbului „Unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte”, a devenit o „bogăţie” a sectorului 4 din Bucureşti.
Cu opt ani în urmă, fosta „Şcoală cu clasele I-VIII Nr.36” a preluat şi numele lui Ionel Teodoreanu, deoarece – copii şi dascăli – au ajuns la concluzia că grădina şcolii – parte a livezii de odinioară – seamănă cu cea a Medelenilor. „E un făcut; toate gândurile duc la Medeleni”, scria artistul, iar noi, oameni mari ai şcolii ne imaginăm umblând prin „livada cu pomii robiţi de rod”, de unde „cădeau poamele coapte de pe crengi cu zvonuri pline” iar plopii – „fumuri ascuţite de argint” – şi zarzărul înflorit ne sugerau desprinderea candidă de zona copilăriei şi împărăţia candorii infantile. Aceeaşi respiraţie calmă, domestică a grădinii, cu invazia fragedă a fructelor zemoase şi parfumate a Medelenilor se revarsă peste şcoala noastră; lipsesc doar „cotcodăcitul găinilor, guruitul hulubilor, piuitul vrăbiilor şi alte sunete blajine sau isteţe”; rămân însă „clopoţeii hazului copilăresc”.
În fiecare 15 septembrie, „Şcoala Nr.36 – Ionel Teodoreanu” îşi deschide larg porţile pentru cei 850 de elevi cu vârste cuprinse între 6 – 15 ani, care învaţă în două schimburi. În cele 24 de săli de clasă, 10 laboratoare, două săli de educaţie fizică, o bibliotecă, elevii află măsura talentului lor. 59 de dascăli, (17 învăţătoare şi 42 de profesori) îi aşteaptă spre a le aminti că au un loc sacru în inima lor şi că fără ei viaţa şi însăşi meseria de dascăl nu ar exista.
